Sari la conținut
Prima pagină » Cel mai iubit dintre pământeni …

Cel mai iubit dintre pământeni …

Un filosof nu e filosof ca se ocupa de filosofie asa cum bacanul traieste prin bacanie. Definita printr-o viziune mai ampla asupra existentei, conditia filosofului putea fi vizualizata cinematografic si printr-un gest, un detaliu comportamental revelator, nu prin emfaticul: Eu, Petrini, sunt filosof ! Pot dovedi cu martori… asa cum a procedat realizatorul. Nu se simte nicaieri, in filmul care se pretinde inspirat de romanul lui Preda – nici înaintea detenției, nici în episoadele acestuia, nici după – detașarea gândirii filosofului în fata nimicniciei umane si a complexității cursului istoriei, fie și a mizeriilor diurne pe care le învinge, indurându-le. Dacă omul vizitat de idée de care vorbea scriitorul lipsește din film, cel mai puțin vinovat e interpretul lui Petrini (Iordache), intemnițat într-un rol monocord, de nedreptățit candid. Mult mai bun, mai spectaculos, anchetatorul Dinica. Consultant literar al proiectului: Ion Cristoiu. E prima oara in istoria cinematografiei cand se face vorbire de un „consultant literar”. Filmul ar fi avut nevoie de un… consultant cinematografic!

Tudor Caranfil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *