Alexandru Cumpănașu o ducea bine. Avea relații, influență și câștiga destul de mult. Dar cum prostu’ nu e prost destul până ce nu-i și fudul, a decis el că ar putea candida la funcția de Președinte al României.
Nu vreau să mă leg de faptul că a încercat să profite de „capitalul de imagine” căpătat în urma tragediei din propria familie, nici de faptul că nu are diplomă de licență, dar nu am cum să-i trec cu vederea declarația de avere.
Faptul că a apărut pe toate posturile de televiziune zbătându-se pentru a scoate adevărul la iveală în cazul tragediei propriei nepoate este de înțeles. Oricare dintre noi ar fi făcut la fel. În astfel de situații furia pune stăpânire pe rațiune și te dezlănțui cu toate mijloacele asupra celor pe care-i crezi vinovați pentru tragedia prin care treci.
Să zicem și că ulterior a realizat că are destul capital de imagine pentru a candida la președenție și că din această postură ar putea face mai mult pentru aflarea unor adevăruri.
Sunt destui proști cu diplomă ajunși în funcții mari în această țară încât nu m-ar deranja că cineva ajunge la conducerea țării fără a avea o diplomă de licență, mai ales atunci când reușește să-și exprime în mod coerent niște idei.
Ce facem cu declarația de avere? Am putea avea încredere în cineva care este datoar vândut unei alte persoane private? Suma de 300.000 €, declarată ca și datorie către o altă persoană de către domnul Cumpănașu nu-i un mizilic pentru domnia sa. Această sumă reprezintă cam tot ce are. Dacă ar fi să tragem linie, am putea spune că este cam lefter domnul Cumpănașu, ba chiar mai este și la cheremul altcuiva …
Dacă domnul Cumpănașu vrea să aibă cea mai mică șansă în lupta domniei sale pentru fotoliul din Cotroceni, ar trebui să lămurească în principal acest aspect. Cui îi datorează bani, cu ce ocazie și cam care ar fi condițiile și sursa returnării acestora …