Teoretic, pentru eliberarea unui certificat de cazier judiciar nu ai nevoie de prea multe chestii: o taxă de 10 lei, timbre fiscale în valoare de 2 lei, un act de identitate valabil și o cerere tip (care se găsește și la secțiile de poliție).
Practic, dacă ai ghinionul să trăiești într-o capitală europeană cum este Bucureștiul, mai ai nevoie și de foarte mult timp și de nervi de oțel.
Secțiile de poliție fac cu greu nu fac față numărului mare de cereri, personalul care este însărcinat cu verificarea unui banal CNP într-o banală bază de date pentru a elibera Certificatul de Cazier Judiciar este – în multe cazuri – incult, arogant și slab pregătit, suportul tehnic este învechit și dă rateuri. De aceea sunt situații în care poți pierde zile întregi la cozi pentru a obține o hârtie banală.
Situația nu este la fel de dezastruoasă la toate secțiile de poliție din București, la unele chiar nu-i nevoie să stai la rând: au un afiș care te anunță că nu se eliberează Caziere (din lipsă de personal), la altele poți să obții mult dorita hârtiuță în 1 – 2 ore (dacă nu le cade sistemul între timp), dar sunt multe secții în care timpul de așteptare este chinuitor de mare.
Poate cel mai supărător fapt este acela că nu sunt informați cetățenii despre alternative. Deși locuitorii capitalei au posibilitatea de a obține Cazierul Judiciar din orice secție de poliție, nu sunt îndrumați către secțiile mai puțin solicitate.
Când vom ajunge zilele în care funcționarul va înțelege că este în slujba cetățeanului care-l plătește? De ce trebuie să devină irascibilă o funcționară atunci când îi sunt cerute niște formulare tipizate în format A5 și să se comporte ca și cum ai încerca să-i bagi mâna în buzunar? Oare din cei 12 lei încasați pentru eliberarea unei hârtiuțe, statul nu-și permite un amărât de formular care nu ar trebui să coste mai mult de 0,017 lei?