Se știe că muncitorii străini aduși din cealaltă parte a globului să facă munci grele din România au salarii de invidiat. Dar, oare sunt tratați corect?
Azi câțiva au fost victimele unui accident de muncă mediatizat.
Am văzut un reporter cum se întreba de ce munceau acei oameni când afară sunt 42°C și a încercat să îi ia un mini interviu unui norocos care fusese scos de echipele de intervenție de sub pământ. Nici prin cap nu-i trecea ca acel muncitor să nu fie român, s-a văzut asta din felul în care a fost surprins când a aflat că muncitorul nu vorbea româna.
De ce-i preferă angajatorii pe muncitorii străini?
Pentru că acest gen de muncitori sunt oarecum captivi angajatorilor, depind de cei ce i-au angajat într-o foarte mare măsură și nu-și pot permită să refuze sarcinile grele, orele suplimentare sau să-și riște viața.
Cred că, dacă s-ar face o statistică reală, s-ar observa că acești muncitori captivi sunt mai predispuși accidentelor de muncă față de cei care s-au născut și au crescut în această țară. Principalul motiv ar fi comunicarea deficientă, coroborat cu nevoia acestor muncitori de a se face remarcați, de a le dovedi șefilor lor că ei merită să fie plătiți.