Noul cod al muncii crează cadrul legal pentru o nouă epocă sclavagistă, în care cei ce au reuşit să se căpătuiască (furând dea dreptul şi cu tupeu statul) în primii 20 de ani de „democraţie” post comunistă vor putea dispune după voia inimi de soarta celor ce au fost ori prea proşti ori prea cinstiţi (în limba română oricum cuvântul „cinstit” a devenit sinonim cu „prost”).
Ce va avea statul de câştigat din noul cod al muncii? Susţinătorii acestuia spun că prin „flexibilizarea” forţei de muncă se va stimula productivitatea muncii. Ceea ce văd eu ca om de rând şi simplu angajat este că prin restrângerea drepturilor angajaţilor în faţa angajatorilor se va produce în primul rând o frustrare imensă în rândul celor din urmă ce ar putea evolua în mod sinistru pentru iniţiatorii şi susţinătorii acestui cod al muncii.
Domnule Sebastian Lăzăroiu, nu ştiu ce frustrări sexuale aveţi dumneavoastră şi nici nu mă interesează, însă vreau să vă spun că „iubirea trece prin stomac”, nu poţi face sex cu burta goală sau după 16 ore de muncă zilnice deci teoriadumnevoastră cade, deoarece fără libidou nu există nici sex dar nici frustrare sexuală, aveţi grijă însă de frustrarea produsă omului care munceşte 12 ore pe zi, nu mai are timp nici de el şi nici de familia lui şi atunci când traversează strada pe trecerea de pietoni pentru a pleca acasă este atenţionat de „flash”-urile unui „ML” în care se află patronul lui enervat că trebuie să-i acorde prioritate „sclavului”. Ei bine, această din urmă frustrare, este genul de frustrare ce ar putea să aducă o nouă revoltă socială !