Am învățat să conduc efectiv la volanul unui Renault Megane 2 break cu motor K9K de 1.5 Tdi. Școala de șoferi am făcut-o pe un Opel Astra H, dar nu pot să spun că am învățat efectiv să conduc în timpul școlii de șoferi.
Acum, că am făcut mai mult de 17.000 de kilometri în aproximativ 14 luni cu Reno-ul, mare parte din ei în traficul infernal din București, dar și destui prin țară la drum lung, mi-am zis că ar fi momentul să-mi spun părerea despre această mașină.
Costuri
Am achiziționat mașina atunci când avea 144.000 km la bord și avusese deja mai mult de 4 proprietari cu puțin peste 1200 €. La primul drum mai greu am observat că nu făcea față în sarcină sau în ambuteiaje, temperatura apei urcând brusc și forțându-mă să fac pauze lungi pentru a-i permite să se răcească. Ajuns în București am constatat că vinovata era o banală siguranță pentru schimbarea căreia electricianul a trebuit să demonteze bateria și computerul de bord pentru că așa au gândit proiectanții francezi accesul la o parte din tabloul de siguranțe care este situat chiar deasupra, lângă baterie, să se facă din partea de jos.
Peste câteva luni am avut probleme cu farurile, în aceeași săptămână s-au ars două becuri pe fază scurtă: mai întâi dreapta, apoi stânga.
Becul din dreapta nu mi-a pus mari dificultăți, l-am schimbat singur, după o documentare serioasă pe forumul reno.ro și ceva julituri la mâini.
Deși mulți spun că este mai ușor, becul din stânga m-a pus la grea încercare, mai mult ca sigur deoarece nu mai era protejat de căpăcelu din plastic de ceva vreme. Încercând să scot becul ars, am constatat că ceva nu este în regulă, unul dintre pinii becului vechi rămăsese sudat în mufă. M-am dus cu mașina de urgență la cel mai apropiat „gigel” care mi-a arătat ambele faruri aprinse contra sumei de 50 lei. Cu toate astea, la câteva zile semnalul stânga față mergea haotic iar faza scurtă la fel.
Supărat, nevoie mare, m-am apucat să desfac șuruburi: am dat jumate din față jos, am scos farul într-o poziție care să-mi permită să meșteresc și cu ajutorul unor papuci și al tuburilor termocontractabile am alimentat becul direct de la fire, renunțând în totalitate la soclul distrus. Am improvizat și un capac dintr-un capac de plastic și ceva bandă auto-adezivă și nu am mai avut probleme cu luminile de atunci.
În prima iarnă am constatat că prinde ceva aer pe instalația de alimentare, după ce pompa de injecție s-a dezamorsat și am fost nevoit să apelez la cunoștințele unui șofer mai experimentat. Am schimbat o supapă de retur pe care unul din vechii proprietari o montase, filtru de motorină, dar degeaba, problema a continuat să persiste. Din când în când, dacă nu pornea „la cheie” o mai amorsam folosind para din dotare, în timp s-a scumpit motorina și am început să-i bag din ce-a mai ieftină și problema a dispărut de la sine. La un moment dat am vrut să-mi răsfăț injectoarele și i-am dat iar motorină scumpă, și iar a apărut problema … atunci m-am decis să nu-i mai bag decât motorină standard și n-am mai avut probleme cu ea.
I-am schimbat distribuția: cost 650 lei cu tot cu manoperă. Revizia m-a costat în jurul a 200 lei cu totul.
În mijlocul iernii i-am schimbat și articulația pe dreapta față care m-a costat cam 500 lei cu tot cu piese și geometrie
Alți 500 lei i-am mai scos din buzunar pentru a readuce la viață ventilatorul aerotermei de habitat.
Concluzia: 1250€ mașina, 600€ cheltuieli de întreținere, incluzând taxe, asigurări și impozite plus 1445 litri de motorină (cam 1500€) au fost costurile pentru cei 17.000 km parcurși la volanul acestui autoturism. La 1 leu per kilometru parcurs, această mașină și-a scos toți banii băgați în ea în 14 luni de la achiziție. Pot spune cu mână pe inimă că este o mașină ieftină și economică din toate punctele de vedere.
Confortul
Din postura șoferului pot spune că mă simt în largul meu la volan, deși am 110kg și aproape 1,90 m înălțime. Dotările standard: geamuri electrice, scaun reglabil, volan reglabil, oglinzi și geamuri electrice, comenzi amplasate destul de ergonomic m-au făcut să-mi placă a conduce … nici cele mai lungi drumuri nu m-au făcut să mă simt incomod la volan.
Aș putea spune, fără să greșesc, că pentru o familie cu buget redus și doi copii este mașina ideală de pornit în vacanțe, nu degeaba au denumit francezii modelul GrandTourer.
Acum am început să-mi doresc să schimb mașina deoarece am un feeling că va deveni din ce în ce mai costisitoare, are mai bine de 16 ani, iar timpul și drumurile precare din București și de aiurea și-au lăsat amprenta asupra ei, de aceea îmi permit să vă cer un sfat: Hyundai Tucson sau Megane 2 Facelift Break cu anul de fabricație 2007 – 2008? Eu aș tinde tot spre Renault, dar parcă aș dori să mă bucur și de beneficiile unui 4×4 cu ceva cai peste cei 101 pe care-i are actualul Megane.